Sarmizegetusa Regia

Și dacă tot am ajuns iar în Transilvania, am zis să mai văd niște cetăți. De data asta ale strămoșilor noștri daci, “cei mai viteji și drepți dintre traci” (apud Herodot, “părintele istoriei”). Chestia cu “apud” e la impresie, așa că treceți peste.

Sarmizegetusa Regia (adică, cea regală) a fost capitala lui Decebal. Până a fost învins de romani. Deh, daca nu se întampla asta, nu mai eram noi… Mă rog, așa ne învață istoriografia noastră.

Am avut o temere înainte… că va trebui să merg pe jos vreo 4-5 km. Autoritățile locale au asfaltat drumul ce duce la situl arheologic din Munții Șureanu, însă ploile din ultima vreme l-au deteriorat (pe ultimii 4 km). Prefectul de Hunedoara (parcă) ar fi dat “ultimatum” firmei care a construit drumul să remedieze situația în 5 zile, pe cheltuiala proprie. Firma se pare că nu a respectat întocmai termenul  de 5 zile pentru că, tot de la știri, am aflat că insăși Laura Codruța Kovesi, celebrul procuror anticorupție, ar fi vizitat înaintea mea cetatea, parcurgând pe jos acești ultimi 4 km. Când am fost eu, s-a putut merge cu mașina până în parcarea de la poalele dealului cetății, semn că, în final, constructorul s-a conformat “ordinului”. Din parcare se urcă pe un drum pietruit, de circa 1 km, până la cetate (nu te lasă cu mașina).

Sarmizegetusa Regia se află la aproximativ 40 km de localitatea Orăștie, din județul Hunedoara, de unde se poate ajunge în maxim 1 oră de mers (cu mașina), pe un drum județean, care, în mare, e ok. Pe traseu, priveliștea e super.

Mie mi-a plăcut foarte mult situl arheologic. Tehnic vorbind, e vorba de niște “pietre”, așezate în iarbă și pădure, într-un cadru natural deosebit (după cum sper că se poate vedea din poze). La majoritatea dintre acestea (dacă nu la toate), pe tăblițele explicative scrie “propunere de reconstituire” (sau cam așa ceva), deoarece, după cucerirea romană, cetatea a fost distrusă de cuceritori. Așa că nu se știe cu exactitate cum erau în realitate. Se poate vedea celebrul “murus dacicus” ce înconjura cetatea.

Într-o poiană situată în imediata apropiere a zidului cetății, se află locul sacru, la care aveau acces atât cei ce locuiau în cetate (regele și soldații), cât și civilii ce locuiau lângă. Imaginile cu acest loc sacru cred că sunt cunoscute, cel mai probabil din manualele de istorie.

Sarmizegetusa Regia era înconjurată de încă 5 fortificații cu rol de apărare (chestia asta parcă mi-o amintesc vag de la lecțiile de istorie), pe care, însă, nu am mai avut timp să le vizitez, așa că le trec pe “wishlist”. Deci, data viitoare.

Am continut călătoria și am ajuns și la Deva. Aici am vizitat cetatea. Aceasta a fost inițial, cel mai probabil, o altă fortificație dacică, însă, ruinele actuale sunt rezultatul construcțiilor ce au fost realizate în perioada medievală de principii și voievozii transilvani.

Priveliștea ce se arată din vârful dealului pe care se află cetatea, atât asupra orașului Deva, cât și a văii Mureșului și celorlalte împrejurimi, e senzațională.

Accesul la cetate se face cu o telecabină (există și varianta de a urca pe jos, dar…), așa că senzația pe care o ai când urci și vezi din ce în ce mai de sus e super.

La baza dealului cetății se află Centrul Olimpic Deva, unde s-au antrenat, în zilele de glorie ale gimnasticii românești, sportivele noastre care au obținut atâtea medalii de aur la olimpiade și campionatele mondiale și europene.

De altfel, se și pot vedea statuile acestora (de la Nadia până în prezent), ridicate în semn de recunoștință pentru performanțele atinse.
Poate n-ar strica faptul ca lotul național să revină la vechiul său loc de antrenament... mai ales că ultima Olimpiadă, cea de la Rio de Janeiro, din Brazilia, ne-a cam lăsat dezamăgiți...