În weekend am revăzut Vulcanii Noroioși din județul Buzău. De data
asta tur complet. Practic, de-abia acum am aflat și eu că, de fapt, se găsesc în două locuri. La Pâclele Mici și la Pâclele Mari, în comuna Berca. Aproximativ
3 km distanță. Prima dată i-am văzut doar pe cei de la Pâclele Mici și am
crezut că asta e tot. Cred că era pe undeva prin 2011…
Una peste alta vremea a fost ok (mă rog, atât cât poate fi ea de ok în
perioada asta) în sensul că nu a plouat. Un cer plumburiu care continua perfect
nuanțele cenușii ce colorau solul din apropierea coșurilor vulcanice.
Sună într-un anume fel ideea de coș vulcanic, poate chiar puțin
periculos, în contradicție cu aspectul mult mai puțin fioros al noroioșilor. De
fapt, seamană cu niște oale mai mari puse la fiert pe aragaz și care tocmai au început să dea puțin în clocot.
Anyway, atunci când te duci în mijlocul lor și pierzi contactul cu
priveliștea oferită de dealurile din apropierea rezervației, ai senzația că te
afli pe Lună. Pământul arid, cenușiu de la mâlul ce curge din el și se usucă
repede, cu crăpături mari și dese, creează o impresie dezolantă. Pe care cerul
de culoarea plumbului de care am avut parte în weekend o amplifică. N-am fost
niciodată pe Lună, dar cred că așa ar trebui să arate.
Etichete: berca, buzau, paclele mari, paclele mici, romania, vulcanii noroiosi