Bartolomeu Doinas: Cannes... filme

O dată ajuns pe Coasta de Azur, trebuie să mergi și la Cannes. Celebru, în principal, pentru festivalul său anual de film, Cannes este una dintre destinațiile favorite ale turiștilor pretențioși care caută să-și petreacă vacanța în condiții de lux. Dar să lăsăsm șabloanele, Cannes-ul nu este numai pentru aceștia...

Cum ajungi acolo?

Aeroportul cel mai apropiat și, în același timp, accesibil este cel din Nisa, care deservește toate localitățile de pe Coasta de Azur. Din România, cu referire exclusivă la segmentul low-cost, doar BlueAir operează curse către Nisa. De la aeroport, dacă vrei să ajungi direct la Cannes (distanța fiind de circa 24 km), poți lua trenul sau autobuzul.

Eu am ajus la Cannes cu trenul, plecând din Nisa, deoarece prima dată am ales să vizitez “capitala” Coastei de Azur, adică Nisa. Distanța dintre cele două orașe este de aproximativ 30 km, fiind parcursă în circa o jumătate de oră. Din gara centrală (Nice Ville), biletul costă 7 euro. Drumul dintre Nisa și Cannes e senzațional. Calea ferată urmează linia coastei, astfel că de la fereastra trenului se poate admira o priveliște extraordinară oferită de combinația dintre culoarea turcoaz a Mării Mediterane, casele și vilele cochete din micile localități pe care le străbate trenul, ambarcațiunile cu vele ancorate în porturi (fiecare orășel are propria marină) și vegetația mediteraneeană ce se menține verde tot anul.

De ce să mergi la Cannes?

Pentru mine, motivul principal l-a constituit asocierea localității cu stilul de viață extravagant, boem, relaxat, fără griji, dorindu-mi să văd și eu, “cu ochii mei”, cum trăiește lumea în astfel de condiții.

Totodată, Cannes este gazda celebrului festival internațional de film, iar tentația de a merge în locul pe unde s-au perindat atâtea celebrități din lumea cinematografiei a reprezentat un alt resort care m-a adus aici, locația fiind mai accesibilă în comparație cu mult mai celebrul Hollywood.

După ce l-am vizitat, am descoperit și alte lucruri despre Cannes, pe care le voi prezenta în continuare și care ar putea servi drept motive în plus pentru a alege această destinație.

Care sunt principalele obiective turistice din Cannes?

Palais des Festivals et des Congres

Probabil cel mai celebru obiectiv în Cannes este Palais des Festivals et des Congres. Construcția a fost ridicată în anul 1949 și modernizată ulterior, în starea actuală fiind din anul 1982. În fiecare an, aici sunt organizate mai multe festivaluri, cel mai cunoscut fiind cel de film, care atrage nume mari din sfera cinematografiei și din lumea mondenă.

Zăbovesc puțin pe scările de la intrare, pe care se opresc, pentru a fi fotografiate de jurnaliști și de mulțimea adunată, celebritățile ce participă la festival. Deasupra tronează un imens steag al Franței. Îmi închipui cum ar fi acolo în luna mai, pe perioada festivalului, când întreg orașul clocotește și totul în jur e rafinament și senzualitate.

Nu am cum să nu îmi aduc aminte și de filmul “Mr. Bean în vacanță” (Mr. Bean’s Holiday), cu celebrul personaj ale cărui peripeții le revăd de fiecare dată cu plăcere și poftă de râs, scenele de final fiind realizate chiar la această locație.

Lângă Palais des Festivals et des Congres se află Aleea Stelelor, unde, după modelul hollywoodian, se pot vedea amprentele mâinilor celebrităților care au trecut pe aici și anul în care au fost prezente.

De la Palatul Festivalului pornește Promenade sau Boulevard de la Croisette, o arteră foarte chic, lungă de aproximativ 2 km, paralelă cu linia coastei și asemănătoare cu Promenade des Anglais din Nisa. Este considerată parte a patrimoniului cultural al Franței. Pe mijloc se găsesc palmieri înalți, de o parte fiind plaja și marea, iar de cealaltă hoteluri și magazine luxoase. Plaja este cu nisip fin. În vârf de sezon, La Croisette e plină de turiști dar și de localnici, care vin să facă plimbări de relaxare.

Mă las purtat de pași și îmi închipui iar cum o fi pe aici în perioada festivalului. Acum sunt relativ puțini oameni, în general părinți ieșiți cu cărucioarele și copiii la plimbare, oameni care fac jogging sau care se plimbă pur și simplu de relaxare. La terasele de pe plajă este, totuși, ceva lume. Grupuri de prieteni care fac aerosoli sau care stau la terasă. Decid să cobor și eu pe plajă pentru a bea o bere. Între timp, timid, își face apariția și soarele. Mă așez la o masă pentru a-mi savura berea și alunele ce îmi sunt oferite din partea casei. În timp ce îmi verific mesajele pe telefon, un porumbel îndrăzneț se așează la masa mea și termină toate alunele.

După părerea mea, Hotelul Carlton, care face parte acum din lanțul InterContinental, adună în jurul său cele mai frumoase povești de film, în concordanță cu poziționarea sa în proximitatea locului unde se desfășoară festivalul, pe La Croisette. Hotelul reprezintă, în fapt, un fel de Le Negresco pentru Promenade des Anglais din Nisa, adică cel mai reprezentativ obiectiv al promenadei, ce apare pe toate pozele și broșurile de promovare ale orașului. Construit în anul 1911 și declarat monument istoric, aici se cazează majoritatea vedetelor internaționale ce participă la festivalul anual de film.

Dar, să vă spun și câteva din can-can-urile din jurul hotelului sau “trivia”, cum se numesc pe IMDB (că tot suntem într-un oraș ce este legat de industria filmului).

În anul 1983, Elton John a filmat aici videoclipul uneia dintre celebrele sale melodii, “I’m Still Standing”.

De asemenea, hotelul a fost scena filmului lui Alfred Hitchcock, “Să prinzi un hoț” (To Catch A Thief), din anul 1955, cu Grace Kelly și Cary Grant în rolurile principale. E de reținut acet aspect pentru ceea ce va urma.

Interesant este faptul că, tot aici (la Carlton), Grace Kelly a avut aranjată în perioada filmărilor și o întâlnire protocolară cu Rainier al III-lea de Monaco, cel care avea să o transforme un an mai târziu, în 1956, prin căsătorie, în Prințesa Grace de Monaco. Sunt curios dacă atunci s-a îndrăgostit de locurile astea și a decis să rămână în zonă (nu departe de Cannes) și dacă a avut busuioc sub pernă cât a dormit la Carlton...

În partea dinspre mare, hotelul are două domuri la cele două capete, despre care se spune că ar fi fost concepute pentru a semăna cu sânii unei celebre curtezane din perioada primului Război Mondial, Caroline Otero, supranumită La belle Otero. De altfel, întregul etaj 7, unde se află cele mai luxoase apartamente (zona VIP), este numit în amintirea acesteia.

Totodată, hotelul fost scena unor furturi incredibile, cum numai în filme mai vezi. Se puea altfel, având în vedere festivalul!?!

În anul 1994, trei indivizi înarmați au jefuit magazinul de bijuterii din incinta hotelului, reușind să plece cu marfă în valoare de peste 60 milioane de dolari. Ancheta poliției a evidențiat ulterior că respectivii au folosit gloanțe oarbe, de moment ce nu s-a găsit nicio gaură care să fi fost cauzată de cartușele trase. Aceștia au rămas necunoscuți până astăzi.

Mai recent, în 2013, un hoț a furat ziua în amiaza mare, tot de la magazinul de bijuterii din incinta hotelului, bijuterii în valoare de 136 de milioane de dolari (probabil cea mai mare spargere din toate timpurile), ce făceau obiectul unei expoziții temporare. Până în prezent, nu există suspecți arestați. Ce ironie... aici s-a filmat To Catch A Thief...

Castelul și Église Notre-Dame-de-l’Espérance

Venind dinspre gară și lăsându-mă purtat de indicatoarele ce arăta direcția de urmat spre principalele atracții ale orașului (La Croisette, Palais des Festivals, Hôtel de Ville), străbat niște străduțe ce-mi par caracteristice pentru un oraș turistic: înguste, aglomerate, cu magazine de suveniruri și cafenele de o parte și de alta. La un moment dat, pe o culme, se zăresc zidurile unei cetăți și ale unui turn cu ceas, ce poartă pe ele patina timpului. Această imagine îmi creează imediat o reflecție a Cannes-ului despre care nu știam nimic, astfel că decid să merg într-acolo.

Ajung la poalele dealului și încep să urc spre cetate. Aleile înguste, pe o pantă destul de abruptă, îmi solicită corpul. Din când în când, mai fac câte o pauză pentru a-mi trage sufletul și pentru a mai face niște poze panoramice asupra orașului ce începe să se vadă tot mai de sus.

Ca și Nisa, Cannes-ul este construit pe același calapod. Orașul ce se întinde pe o formă joasă de relief, specifică zonelor din apropierea malului mării, care în dreptul lui formează un golf (Golfe de la Napoule), este înconjurat de niște forme de relief ca niște dealuri.

În vârf se află Castelul Cannes, construcție medievală care a avut rol de apărare a orașului. În interior, se poate vizita Muzeul Castre (Musée de la Castre), ce adăpostește și o interesantă colecție de picturi.

Lângă, se găsește o biserică (Église Notre-Dame-de-l’Espérance), construită în stil gotic, ce a fost terminată în anul 1648. În interiorul acesteia, se poate admira o altă colecție de picturi. Turnul cu ceas al acesteia pare să domine întreg orașul, fiind, cel mai probabil, cea mai înaltă construcție.

De aici, se desfășoară o priveliște foarte frumoasă a întregului oraș, sens în care locația este una potrivită pentru a face fotografii panoramice. Practic, se văd toate atracțiile orașului: Palatul Festivalului de Film, La Croisette, Hotel de Ville, marina etc.

La baza dealului cetății se găsește marina (portul) în care sunt ancorate foarte multe ambarcațiuni. Imaginea bărcilor și catargelor ce se proiectează pe cerul de această dată plumburiu e senzațională. Catargele par ca niște ace înfipte în linia orizontului.

Peste drum de marină sunt restaurante cu terase, unele mai pline, altele mai goale, unde poți să admiri priveliștea la o cafea sau la o bere.

Tot în zonă se găsește și Hôtel de Ville, în care, în prezent, funcționează Primăria din Cannes. Aceasta este o clădire frumoasă și impunătoare, cu priveliște la mare. Probabil, cândva aici era hotel.

Insula Sainte Marguerite

Undeva în larg (dar nu foarte departe), se află și o insulă, Île Sainte Marguerite, unde te poți relaxa departe de zgomotul orașului. Se poate ajunge cu vaporașul, călătoria durând în jur de 15 minute. Istoria insulei este una interesantă, pe ea funcționând, cândva, o închisoare (Fort Royal) unde se spune că ar fi stat închis, în secolul XVII, Omul cu Masca de Fier. Probabil, vă amintitți filmul... eu îl știu pe cel cu Leonardo di Caprio în rolul principal.
Cam ăsta este Cannes-ul, așa cum l-am perceput eu, un loc în care pare că la orice pas dai peste ceva ce are legătură cu filmul...