Rimini, mai multă istorie și mai puțină plajă



E o dimineață rece în Bologna. O ceață densă stăpânește peste oraș în timp ce mă îndrept cu pași leneși spre gara centrală. E prea devreme și încă nu sunt trezit de-a binelea, însă vreau să ajung în San Marino, city-break-ul la Bologna având programată și o vizită în acest stat minuscul. Dar, până în San Marino, trebuie să trec prin Rimini.
Drumul nu e lung... până într-o oră și jumătate cu trenul din Bologna, prețul biletului fiind și el, acceptabil, adică până în 10 euro. Printre gările în care oprește trenul se numără și Imola, care găzduiește celebrul circuit de Formula 1, contorizat ca Marele Premiu al Statului San Marino. Imola este, însă, teritoriu italian. Localitatea are o rezonanță tristă, aici găsindu-și sfârșitul Ayrton Senna, celebrul pilot brazilian de Formula 1, de care cu siguranță iubitorii acestui sport își aduc aminte.
Mărturisec că n-am văzut niciodată live o cursă sau un circuit de Formula 1, deși am mai trecut și prin Estoril, unde se desfășoară Marele Premiu al Portugaliei, și Monte Carlo, care nu se pune, pentru că nu e un circuit construit, clasic, acesta desfășurându-se chiar pe străzile orașului. Deci, rămâne la wishlist...
Până să ajung la Rimini, despre acesta nu știam decât un singur lucru: o destinație de vară, situată la Marea Adriatică, celebră în ofertele agențiilor de turism de la noi, dacă ținem cont că mai toate circuitele pe zona Italia de nord și centrală au inclus Rimini.
Însă cunoștințele mele au fost upgradate, în cele aproximativ 3 ore adunate, cât am stat în Rimini, fie în așteptarea autobuzului spre San Marino, fie, la întoarcere, a trenului spre Bologna.
Astfel, am descoperit că Rimini nu este doar un oraș-stațiune modern, ci unul încărcat de istorie, de acesta fiind legate mai multe nume celebre. Și despre această față a orașului voi povesti în continuare.
Pornind de la gară, se întrezărește o stradă pietonală, curată, pavată cu dale de piatră, care pare că duce spre centru. Dornic de a descoperi ce oferă acest oraș vizitatorilor, apuc pe acest drum și mă las purtat de el. Este în continuare dimineață și mă gândesc că ar putea fi o explicație pentru faptul că pe străzi nu este prea multă lume. Ulterior, în raita pe care am dat-o din nou prin oraș, la întoarcerea din San Marino și în așteptarea trenului de revenire la Bologna, am avut aceeași senzație, aceea a unui oraș aerisit, neaglomerat. Poate era prea frig pentru ei, vizita mea fiind în luna decembrie, când orașul era împodobit în așteptarea sărbătorilor de iarnă.
Constat că, sub aparența clădirilor noi de locuințe sau care găzduiesc diverse spații comerciale, orașul e destul de vechi, datând chiar din perioada Imperiului Roman. Mai exact, Rimini a fost fondat în anul 268 î.Hr., pe atunci  numindu-se Ariminum. Vestigii ale acestei perioade sunt foarte prezente în zona centrală a orașului. Una dintre cele mai reprezentative amintiri ale acelei perioade este Arcul lui Augustus (construit, bineînțeles, pentru a-l onora pe împăratul Octavian Augustus), ce reprezintă o fostă poartă de intrare în oraș. Rămășițele ei ar data din anul 27 î.Hr., fiind, se pare, cel mai vechi monument de acest gen păstrat până în zilele noastre.
Un alt vestigiu antic ce mai poate fi văzut în zona centrală este Amfiteatrul Roman, situat în partea dinspre mare și plajă, care se pare că ar fi avut aproximativ 12.000 de locuri, fapt ce stă mărturie gradului de dezvoltare al localității din perioada romană.
Ambele obiective mai păstrează câtva cărămizi, nefiind, după părerea mea, de o spectaculozitate deosebită.
Străbătând câteva secole de istorie, în perioada medievală (secolele XIII-XVI), Rimini a fost stăpânit de celebra familie Malatesta, care a ținut piept statului papal în acea perioadă. Astfel, în zona centrală, se poate vedea Templul Malatesta, biserica mausoleu a familiei, unul dintre cele mai importante lăcașe de cult din localitate. Construcția în sine nu mi s-a părut impresionantă, însă este remarcabilă vârsta acesteia, datând din secolul XV.
Mergând mai departe în timp, pe străzile orașului și-a plimbat pașii inclusiv Carlo Goldoni, cunoscutul dramaturg, care a studiat o perioadă la Rimini.
Ajungând în zilele noastre, precizez că orașul Rimini este locul de naștere al faimosului Federico Fellini, cineast de talie internațională, ale cărui filme (printre care se distinge La Dolce Vita) sunt reprezentative pentru cinematografia itliană și mondială în același timp. Nu știu să existe ceva gen casă memorială sau muzeu, în puținul timp avut la dispoziție negăsind astfel de indicii.
Chiar în centrul orașului se găsește o piață mare (Piazza Tre Martiri), în formă dreptunghiulară, care pare să fie unul dintre punctele de atracție pentru locuitorii orașului, judecând după faptul că densitatea de persoane era ceva mai mare.
De asemenea, un alt loc preferat de locuitori este Piața Cavour, care ar data și ea din perioada romană târzie, unde în prezent se pot admira câteva clădiri interesante ca arhitectură. Când am fost eu, era organizat un târg de Crăciun, cu căsuțe de lemn de unde se puteau cumpăra lucruri clasice pentru un astfel de eveniment. În mijloc era amenajat un patinoar artificial, preferat de copii.
Pentru a demonstra încă o dată moștenirea istorică semnificativă a acestui oraș, în Piața Ferrari, nu departe de Piața Cavour, se pot vedea alte ruine (protejate de pereți de sticlă), reprezentând o descoperire relativ recentă și întâmplătoare (ocazionată de lucrările edilitare efectuate) a unui „domus” ce datează din secolul II d.Hr. și care se pare că era locuința unui medic.
În trenul ce mă duce înapoi la Bologna rememorez plimbarea și concluzionez că Rimini are ce arăta turiștilor care nu sunt interesați numai de băi de soare și bălăceală, iar, pentru asta, sunt suficiente câteva ore. Astfel, pentru a umple o zi întreagă, merge foarte bine cuplat cu San Marino, vizită pe care o voi evoca cu următorul prilej.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Etichete: , , , , , , , , ,