Barcelona în visul unei nopți de vară



Such a beautiful horizon, like a jewel in the sun” descria răposatul Freddie Mercury, într-un duet cu soprana Montserrat Caballé, acest oraș într-un cântec relansat în 1992, cu prilejul Jocurilor Olimpice de vară găzduite de Barcelona. Și prea departe de adevăr nu era, Barcelona devenind, între timp, una dintre vedetele incontestabile ale topurilor destinațiilor turistice din țara noastră, dar și din lumea întreagă.
Vremea plăcută în cea mai mare parte a anului, clădirile celebrului Gaudí, cu arhitectura lor unică și ciudată, Sagrada Família, La Rambla, plaja din Barceloneta și, nu în ultimul rând, echipa de fotbal fanion a Catalunyei, sunt doar câteva din atuurile acestui oraș de care n-ai cum să nu te îndrăgostești la prima vedere. Dar să vă spun și eu povestea mea de dragoste cu Barcelona!
Într-o seară călduroasă de mai a acestui an s-a făcut că am ajuns iar în Barcelona. Pentru a doua oară în viața mea. De data asta, destinația finală a fost Andorra, dar, cum era târziu, am ales să dorm o noapte în Barcelona. Și, ca un făcut, hotelul la care m-am cazat a fost tot în zona Avinguda del Paral-Lel, între Montjuïc și centrul orașului, la vreo 50 de metri de locul unde am stat prima dată.
O plimbare de seară pe bulevardul cu pricina și un sentiment de déjà vu se instala pe măsură ce, de la balcoanele și fereștile clădirilor, vedeam arborate tot mai multe steaguri ale Catalunyei. Inhalând cu nesaț aerul orașului, “îmbâcsit” de miresmele mediteraneene, începeau să-și facă loc una câte una amintirile din urmă cu 5 ani, de la primul meu “descălecat” în acest oraș... Și, precum în filme, imaginea devine tot mai blurată și vălurită pentru ca, în scurt timp, să mă trezesc pe La Rambla... În martie 2012!
La Rambla este principala arteră turistică a Barcelonei. Se întinde de la mare până în Plaça de Catalunya, fiind exclusiv pietonală. În timpul zilei este foarte aglomerată, cei care o frecventează fiind, în general, turiști. De o parte și de alta sunt tot felul de tonete ale vânzătorilor ambulanți, unde se găsesc, în principal, suveniruri. Spre seară, pe bănci, stau localnici ieșiți la taifas, o imagine care mie mi s-a părut că aduce cu cea pe care o poți întîlni și în cartierele de la noi sau prin sate. După ce întunericul se lasă de tot, încep să-și facă apariția și “păsările de noapte”, acompaniate de “pești”. Deși de acum promiscuitatea pune stăpânire pe străzile orașului, n-aș zice că am avut senzația că integritatea mea fizică ar fi fost amenințată în vreun fel.
 
Pe La Rambla se află Mercat St. Josep (sau La Boqeria), o piață alimentară cu specific mediteraneean. Aici pot fi găsite tot felul de sortimente de fructe de mare și alte ciudățenii care trăiesc în apă. De asemenea, sunt mai multe restaurante care le servesc proaspete. Prețurile sunt mai bune ca în alte părți din oraș, doar că, dacă vrei să mănânci aici, va trebui să faci rabat la calitatea atmosferei. Senzația e oarecum aceeași pe care o ai la noi în localurile din piață unde se mănâncă mici: precupețe care trec pe lângă masa ta, miros de spațiu închis, servire mai puțin pretențioasă etc.
 
 
De o parte și de alta a Ramblei se află centrul vechi, cu străduțe întortocheate și înguste și clădiri înghesuite. Mi s-a părut mai interesantă partea estică, denumită Barri Gotic. Aici se pot întâlni tot felul de magazine, baruri și restaurante cochete. Dintre construcțiile care se remarcă menționez Palau de la Generalitat de Catalunya, adică sediul Guverunului Catalunyei, practic locul unde se țes visele de independență ale acestei regiuni.
 
 
 
Tot în Barri Gotic mi-a plăcut Catedral de Barcelona (care mai este denumită La Seu sau Catedrala Sfintei Cruci și a Sfintei Eulalia), ridicată în cinstea Sfintei Eulalia, patroana spirituală a orașului Barcelona. Acest lăcaș de cult a fost construit în stil gotic, iar, de pe acoperiș, se poate admira o panoramă a orașului și a Mării Mediterane. 
 
Revenind la capătul Ramblei, de la Plaça de Catalunya, mergând spre nord, întâlnești o altă arteră importantă, Passeig de Gràcia. Și această stradă este una frecventată de turiști, însă, spre deosebire de La Rambla, are un aer mai elitist. Lumea de pe stradă pare să fie mai bună, iar arhitectura clădirilor este și ea, la rândul ei, mai pretențioasă. De altfel, pe această arteră se află două dintre clădirile emblematice ale Barcelonei, Casa Batlló și Casa Milà (cunoscută și ca La Pedrera), creații ale celebrului Gaudí. Deși prețurile de intrare nu sunt chiar mici, vizitarea lor nu trebuie ratată pentru că sunt, practic, niște unicate. Cu siguranță nu mai vezi așa ceva niciunde în lume.
De pe acoperișul Casei Milà, care din exterior dă senzația unei stânci vălurite în care sunt săpate mai multe peșteri, poate chiar chilii ale unor pustnici, se poate admira o priveliște foarte frumoasă asupra Barcelonei. Senzționalul imaginilor e amplificat și de hornurile (dacă am înțeles eu bine) ce se înalță, din loc în loc, pe acoperiș, care aduc cu siluetele unor păsări sau pui de păsări aflați în cuib în așteptarea mamei... Ce pot să spun, așa mi s-a părut mie...
În interior, se pot admira diverse obiecte casnice și decorațiuni interioare ce încearcă să creeze vizitatorului atmosfera unei case de ctalani înstăriți de la începutul secolului XX.
Casa Batlló are o arhitectură și mai ciudată. Din exterior, aduce cu un balaur, acoperișul semănând cu spinarea unei reptile, acoperită de solzi. Balcoanele par a avea forma unor cutii craniene, din care se disting orbitele. Interioarele nu au unghiuri drepte.
 
Zona face parte din cartierul L’Eixample. Aici, spre deosebire de centru, unde străzile sunt mai întortocheate, sistematizarea este desăvârșită, în sensul că acest cartier se caracterizează printr-o rețea de străzi perpendiculare, asemănătoare unei site. Passeig de Gràcia este poate cea mai reprezentativă dintre ele, prin cele două case pe care le-am descris mai sus, însă plimbarea pe străzile adiacente oferă încântare prin frumusețea și altor clădiri, de data asta mai “normale”.
 
 
 
 
 
În capătul de nord, Passeig de Gràcia se intersectează cu Avinguda Diagonal, care, cum îi spune și numele, traversează orașul în diagonală. Mergând spre est pe această arteră, la un moment dat se fac niște străduțe care duc la Sagrada Família, o altă capodoperă a lui Gaudí. Acesta a murit fără să apuce să termine construcția, astfel că municipalitatea se străduiește să finalizeze proiectul de aproape 100 de ani.
Din exterior, catedrala este deosebit de spectaculoasă, atât prin dimensiuni, cât și prin originalitatea arhitecturii. Practic, este o biserică SF. Se poate admira exclusiv originalitatea arhitecturii, pentru că utilizarea lăcașului de cult în scop religios este, practic, imposibilă, de moment ce în permanență se aud bormașinile sau flexurile muncitorilor ce lucrează la catedrală. Interiorul, care are și el accente de navă spațială, este specific unei catedrale în stil gotic, adică cu bolte înalte care te fac să te simți mic și insignifiant în fața divinității. Gândind retrospectiv, mă întreb dacă nu au avut dreptate cei de la trupa Taxi când spuneau că “Dumnezeu preferă lemnul, lemnul și spațiile mici”...
Urcând pe acoperiș, se întrezărește o priveliște senzațională a orașului și a Mediteranei, ocazie cu care se pot fixa alte repere turistice, ce ies în evidență dintre celelalte clădiri.
 
 
 
 
 
 
 
 
Unul dintre acestea ar fi Torre Glòries (sau Torre Agbar), ce se află în capătul Avinguda Diagonal, un zgârie-nori ce are forma unei... rachete gata de decolare (vă dați seama că mi-a venit să zic altceva, dar m-am abținut).
Mergând și mai înspre nord, se găsește un alt obiectiv turistic ce a devenit și el un simbol al Barcelonei: Parc Güel. Situat înspre marginea orașului, pe o colină ce oferă și ea o panoramă deosebit de frumoasă asupra Barcelonei și mării, liniștea parcului contrasteză cu agitația urbei. Și aici se întâlnesc niște elemente arhitectonice deosebite, chiar ciudate, dar acest aspect nu ar trebui să mai mire pentru că parcul a fost proiectat de nimeni altul decât Gaudí.
În primul rând, sunt scările de la intrare, “păzite” de șopârle cu solzi de mozaic, reptilele părând să fie o sursă de inspirație pentru arhitectul Gaudí. Tot jos, la intrarea în parc, sunt două căsuțe al căror colorit dă senzația că sunt făcute din turtă dulce. Acoperișurile sunt vălurite și sunt asemănătoare unei glazuri. Așa arată, de parcă îți vine să muști din ele și alta nu! Tot în parc mai sunt niște ciudățenii: seamănă cu niște trunchiuri de copaci (judecând și după culoarea maro), dar și cu niște stalagmite sau stalactite, pentru că senzația pe care o dau aflându-te în proximitatea lor este cea a unei peșteri. Practic, sunt niște coloane care susțin un fel de terase!
 
 
 
 
 
 
Dacă tot sunt la capitolul parcuri, mi-a mai plăcut unul: Parc de la Ciutadella, situat în apropierea mării. Aici poți găsi lacuri artificiale, palmieri, portocali, alei neasfltate și statui poleite în auriu. În parc se află și grădina zoologică din Barcelona, pe care nu am mai vizitat-o, din păcate. De asemenea, se găsește și clădirea Parlamentului Catalunyei.
 
 
 
 
De la Grădina Zoologică se ajunge doar traversând strada în Barceloneta, zona ce intermediază contactul orașului cu Marea Mediterană. Aici se găsește plaja, faleza și principalul port turistic din Barcelona. Un reper al acestei zone este Hotelul W Barcelona, care se aseamănă cu vela unei ambarcațiuni, umflată de vânt. Multe din imaginile care se vor o reclamă pentru oraș prezintă silueta acestui hotel de lux și a plajei. În martie nu era chiar vreme de făcut baie în mare, însă îmi închipui cum trebuie să fie în sezonul cald...
 
 
 
 
 
Un obiectiv ce merită vizitat în Barceloneta este Aquàrium de Barcelona. Aici se găsește o mare varietate de speciii marine, pe care nu ai ocazia să le vezi în prea multe alte locuri. Cel mai spectaculos mi s-a părut un tunel ce traversa acvariul principal, deosebit de terifiantă fiind senzația pe care o ai uitându-te prin tavanul tunelului și văzând burțile albe și gurile cu dinții ca de fierestrău ale rechinilor ce înoată puțin deasupra capului tău...
 
De jos din Barceloneta se poate lua telecabina până pe Montjuïc, colina de la malul mării. Amenajată sub forma unui parc, aici se găsesc alte obiective turistice ce merită a fi văzute: Stadionul Olimpic, care a fost principala arenă a Jocurilor Olimpice găzduite de Barcelona în anul 1992 și Muzeul Național de Artă al Catalunyiei, care expune toate formele de artă (pictură, sculptură, gravuri, desene, fotografie, colecție numismatică, obiecte de artă) cu accent pe artiștii catalani.
 
 
De la muzeu, coborând miște trepte lungi, se ajunge în Plaça de Espanya, un reper important în oraș. De aici se pot lua autobuzele ce fac legătura cu aeroportul El Prat. De asemenea, este un important nod al rețelei de metrou. În piața este o clădire rotundă, Arenas de Barcelona, care în prezent este un centru comercial, însă în trecut a servit drept coridă pentru luptele cu tauri.
Din Plaça de Espanya, mergând pe Calle Sants, prin cartierul omonim, unde se întâlnesc numai blocuri moderne, asemănătoare cu cele din ansamblurile rezidențiale ce s-au construit în ultima perioadă pe la noi, se ajunge la Camp Nou, unul dintre templele fotbalului mondial. Îmi aduc și acum aminte de emoția cu care am pășit pentru prima dată pe acest stadion. Biletul de intrare a fost destul de scump, peste 20 de euro, dar a meritat din plin. Cei de la club sunt foarte profesioniști nu numai în ceea ce privește gestionarea echipei de fotbal fanion a Catalunyei, ci și în ceea ce privește experiența pe care o oferă suporterilor și vizitatorilor din lumea întreagă. Am petrecut câteva ore admirând exponatele (cupe, mingi, tricouri, ghete aparținând legendelor care au evoluat pentru CF Barcelona) și sălile de proiecție ce prezentau imagini de la meciurile ce au rămas în memoria suporterilor. Un loc special este dedicat victoriilor obținute în fața rivalilor de la Real Madrid.
 
 
 
 
Dar experiența mea pe Camp Nou nu avea să se limiteze doar la atât. Cu câteva zile înainte de plecarea spre Barcelona am reușit să achiziționez de pe internet un bilet (e adevărat, la inelul 4) la meciul pe care Barça avea să îl dispute în faza optimilor Champions League cu Bayer Leverkusen. Pentru numai 58 de euro am avut ocazia să asist la o seară magică: Barça a bătut cu 7-1, iar 5 dintre goluri le-a dat... cine altcineva decât Leo Messi. Și acum cred că a fcăut-o special, pentru a-mi ura bun venit cu ocazia primei mele prezențe în tribunele de pe Camp Nou, la un meci al Barcelonei...
 
 

Dar imaginea se blurează iar și face valuri pentru a deveni din nou clară în momentul în care autocarul frânează brusc la o trecere de pietoni. Da, este deja a doua zi dimineață și mă aflu în drumul spre Andorra, care trece prin apropierea stadionului Camp Nou...

Etichete: , , , , , , , , , , , ,